Oamenii de ştiinţă au modificat genetic o plantă astfel încât să producă simultan cinci tipuri de droguri psihoactive
De la psilocibina din ciupercile halucinogene la dimetiltriptamină (DMT) din broaşte până la tetrahidrocanabinolul (THC) din marijuana, o mare varietate de organisme pot produce substanţe psihoactive, deşi aparţin unor regnuri complet diferite.
Dar ce s-ar întâmpla dacă o plantă ar putea depăşi aceste diferenţe şi ar produce mai mulţi compuşi psihedelici simultan?
Într-un experiment neobişnuit, descris într-un studiu publicat în această săptămână în revista Science Advances, o echipă condusă de cercetători de la Institutul de Ştiinţe Weizmann din Israel a creat prin inginerie genetică plante de tutun „super” capabile să producă simultan cinci psihedelice naturale — psilocina şi psilocibina din ciupercile halucinogene, DMT din planta ayahuasca şi bufotenina şi 5-metoxi-DMT, secretate de broasca din deşertul Sonora, scrie Futurism.
Pe lângă faptul că ar putea provoca o experienţă extrem de intensă dacă ar fi ingerate — din câte ştim, nimeni nu a încercat încă să mănânce frunzele uneia dintre aceste plante — realizarea ar putea pune bazele unei producţii mai sustenabile şi accesibile a acestor compuşi psihoactivi, numiţi indoletilamine psihedelice.
Scopul nu este obţinerea unei stări de euforie în scop recreaţional, aşa cum a declarat Paula Berman, cercetătoare postdoctorală la Institutul Weizmann şi coautoare principală, pentru 404 Media, subliniind în schimb că aceste substanţe ar putea avea „potenţial terapeutic”. Cercetări anterioare au arătat, de exemplu, că terapia cu psilocibina ar putea fi utilizată pentru tratarea unor afecţiuni de sănătate mintală, precum depresia.
Este o incursiune spectaculoasă în lumea psihedelicelor, demonstrând cât de departe a ajuns cercetarea genetică modernă.
„Această combinaţie de cinci psihedelice — nu cred că a mai încercat cineva aşa ceva”, a declarat autorul principal, cercetătorul Asaph Aharoni de la Institutul de Ştiinţe Weizmann, pentru 404 Media.
Cercetarea evidenţiază, de asemenea, necesitatea unei metode mai sustenabile de obţinere a acestor compuşi. Pe măsură ce interesul pentru aceste substanţe psihoactive creşte, atât pentru utilizare recreaţională, cât şi terapeutică, organismele care le produc sunt adesea supraexploatate şi braconate. Metodele convenţionale de sinteză pot fi, de asemenea, complexe şi laborioase.
Pentru studiul lor, cercetătorii au introdus genele active ale cinci triptamine, o clasă de halucinogene, în frunzele unei plante de tutun.
„Deşi concentraţiile de DMT şi 5-MeO-DMT obţinute în acest studiu sunt mai mici decât cele din organismele naturale care le produc, platforma noastră oferă o alternativă fără cruzime şi ecologică la recoltarea indoletilaminelor din surse vulnerabile”, se arată în lucrare.
„Broasca din deşertul Sonora este din ce în ce mai ameninţată de pierderea habitatului, braconaj şi colectare excesivă, ceea ce ridică serioase îngrijorări de conservare”, au adăugat cercetătorii.
„În mod similar, planta P. viridis, care creşte lent, se confruntă cu presiuni tot mai mari în habitatele sale naturale din cauza pierderii terenurilor şi a cererii crescute pentru turismul ayahuasca.”
Echipa s-a oprit intenţionat înainte ca plantele să transmită aceste substanţe urmaşilor, deoarece studiul a fost doar o demonstraţie de concept. În plus, riscul ca seminţe capabile să producă toate cele cinci triptamine să ajungă în mâinile nepotrivite ar putea fi considerabil.
„Într-o singură frunză obţinem cinci psihedelice diferite din trei regnuri diferite. Dar, deoarece nu este moştenit, va rămâne în frunze şi nu va fi transmis către seminţe, înflorire, polenizare şi generaţia următoare”, a declarat Aharoni pentru 404 Media.
Pe lângă stabilirea bazelor pentru o producţie mult mai eficientă a acestor substanţe, echipa a fost interesată şi de motivul pentru care aceste plante le produc în primul rând, un subiect care rămâne în dezbatere în comunitatea ştiinţifică.
Deocamdată, sunt şanse ca „tutunul psihedelic”, aşa cum l-a descris Science, să nu fie prea căutat la următorul ritual şamanic. În primul rând, cantităţile produse de plante sunt foarte mici comparativ cu organismele sursă.
„Are o anumită noutate interesantă, dar nu are prea multă aplicabilitate practică. Există câţiva psihonauţi care se vor entuziasma”, a declarat bioinginerul Andrew Jones de la Universitatea Miami, care nu a fost implicat în studiu, dar l-a numit „o muncă interesantă”.
