Stanomir denunţă "axa revizionistă" Rusia-China-Iran, care alimentează haosul global
Politologul Ioan Stanomir a opinat, într-o intervenţie la TVR, că adevărata ameninţare globală provine din ceea ce el a descris ca o „axă revizionistă” formată din China, Rusia şi Iran, care subminează ordinea internaţională şi susţine regimuri autoritare, consolidându‑şi influenţa în detrimentul valorilor democratice şi stabilităţii globale.
Redăm mai jos intervenţia profesorului.
Ioan Stanomir: Din câte am înţeles, eu nefiind militar, nu am această calitate, din câte am înţeles din intervenţiile unor foşti oficiali de rang înalt din armata americană, armata americană are permanent planuri pregătite pentru acest fapt. Mi-e greu să cred că nu există soluţii militare pentru deblocarea strâmtorilor.
Problema fundamentală nu este neapărat planificarea militară, cât planificarea politică, pentru că acest regim din Iran a suferit în ultimele decenii, iar acum această transformare s-a accelerat; a suferit, aşadar, o mutaţie. El este o dictatură militară în care, de fapt, elementele esenţiale sunt cele din Gărzile Revoluţionare Islamice.
Dacă vă uitaţi numai la modul în care foşti preşedinţi iranieni sunt ameninţaţi sau actualul preşedinte iranian, şeful de facto al statului, dar nu neapărat de jure, este incapabil să se exprime, cred că vă dau o imagine despre profilul politic al acestui regim.
Şi, ca să fiu foarte limpede pentru telespectatori, închipuiţi-vă că Germania nazistă ar fi continuat să existe sub conducerea SS-ului. Cam aşa ar fi arătat Germania nazistă dacă nu s-ar fi întâmplat mai 1945.
Marea provocare este legată de relaţia dintre dictatura de la Teheran şi propriul ei popor. Această relaţie este foarte complicată. Nu se poate întâmpla nimic împotriva unui regim pe timpul războiului. Marea întrebare este ce se va întâmpla în momentul în care ostilităţile vor scădea în intensitate.
Pentru că aici cred că principalul inamic cu care noi trebuie să ne confruntăm este fatalismul. Şi fatalismul are un complement: pasivitatea. Ideea că nu putem face nimic. Iertaţi-mă, dacă mergeam pe acest principiu, Italia fascistă şi Germania nazistă ar fi fost între noi în acest moment; orice confruntare militară are costuri.
Am văzut recent, în ultimele trei zile, teribila întâmplare cu pilotul american care a fost obligat să se paraşuteze în teritoriu inamic. Şi acolo se vede complexitatea situaţiilor pe teren, pentru că îl vânau Gărzile Revoluţionare, dar se pare că au existat şi nişte localnici care l-au ajutat.
Jurnalist: Da, îl vânau inclusiv oameni iranieni simpli, care începeau să obţină recompensă.
Ioan Stanomir: Asta este o practică pe care trebuie să o numim ca atare. Este o practică barbară să pui preţ pe capul unui pilot. Asta mai făceau vietnamezii în timpul războiului din Vietnam, dar ei măcar aveau un alt tip de profil, erau comunişti. Acesta este un guvern de brigani şi de terorişti, care îşi plăteşte propriul popor ca să pună mâna pe ce? Pe un pilot american, să-l transforme într-un fel de pradă televizată. N-au avut această satisfacţie.
Eu nu mă voi ascunde niciodată: nu am decât dispreţ şi ostilitate faţă de acest regim. Şi nu am decât o stare de disperare când văd halul în care a fost redusă această naţiune de către o guvernare.
Şi îi întreb pe telespectatori: dacă în 1989 cineva se uita pe hartă şi ar fi văzut scris cu litere mari „Republica Socialistă România”, şi cred că noi toţi din acest studio existam fizic la acel moment, ce ar fi văzut privirea? Ar fi văzut pe Nicolae Ceauşescu sau ne-ar fi văzut pe noi? L-ar fi văzut pe Nicolae Ceauşescu, pentru că vocile noastre erau mute. Asta este problema cu acest tip de regimuri. Pentru că aceste regimuri fac tot ce le stă în putinţă ca orice formă de opoziţie internă să fie eliminată.
Şi în aceste zile în care se desfăşoară războiul există nenumărate execuţii şi există o stare de teroare. Lucrurile acestea trebuie spuse, pentru că în presa de la noi accentul este pus pe Donald Trump. Nu Donald Trump este problema. Nu cumva este problema regimul teocratic din Iran? Nu cumva este problemă această axă revizionistă a Rusiei şi a Chinei, care alimentează? Nu cumva domnii Vladimir Putin şi Xi Jinping sunt o parte a problemelor noastre?
